(Interviu) Controverse și libertatea de creație cu starul internațional Jay Park

După ce a lansat recent un impresionant album bilingv, Jay Park vorbește despre întoarcerea la rnb, firea lui rebelă și de ce mereu va oferi artiștilor din AOMG libertatea de care el n-a avut parte. 

Ai fost vreodată îngrijorat în privința unei lansări?
Nu am fost niciodată îngrijorat de lansarea unui album. Îmi imaginez că va avea succes, dar dacă nu se întâmplă asta, dezamăgirea nu e chiar așa de mare pentru că eu sunt mulțumit(de produsul final/albumul lansat). Dacă eu sunt satisfăcut, atunci e totul bine. Vreau doar să evoluez ca artist de fiecare dată când lansez ceva și vreau ca oamenii să observe asta (evoluția).

Everything You Wanted conține câteva melodii ce au fost deja lansate- The Truth Is, Solo, 2nd Thots, All I Wanna Do, Me Like e Yuh și Aquaman, care a fost motivul care te-a determinat să le incluzi? 

Contează dacă are sens sau nu pentru album(melodia). Melodiile acestea sună diferit dacă le asculți ca single , contrar faptului când le asculți ca parte dintr-un întreg. Solo se potrivește perfect cu celelalte melodii de pe album. Pentru că nu există niciun director sau o agenție care să decidă ce melodii ar trebui să fie incluse pe album, dacă îmi place o melodie, o includ.

După ce rapul a fost parte din Worldwide, albumul acesta e o reîntoarcere la rnb, aici (rnb) te simți cel mai confortabil?

Nu știu…am creeat muzică doar în ultimii 5 ani și continui în fiecare zi să învăț lucruri noi despre mine ca artist, dar și ca persoană. Anul trecut am avut dorința arzătoare de a le arăta oamenilor că pot face rap în limba coreeană, că pot produce un album hip hop bun, anul acesta am vrut să produc muzică în limba engleză, dar am avut și aceste melodii în coreeană, și m-am gândit „de ce nu un album bilingv?”. Experimentez pentru a vedea ceea ce oamenilor le place și ceea ce mie imi place. Cred că următorul meu proiect va fi ceva complet diferit, deci sunt entuziasmat și vreau să încep să lucrez la el.

Există diferite părți ale personalității tale pe care le putem observa în munca ta. Care din ele pare că e cea mai aproape de „Jay Park cel obișnuit”? (Jay din spatele”camerei”).

În general, când vorbim despre viață, sunt un tip obișnuit. Tocmai ce am mâncat un burger Shake Shack, acum trebuie să fac 100 de flotări. Dar, mereu am fost puțin rebel, când cineva îmi spune: „Trebuie să faci asta”, niciodată nu mi s-a părut a avea sens să o fac. De exemplu, de ce o persoană din k pop nu poate să înjure? De ce nu pot să existe fete cu puține haine în videoclipuri? E doar un vidroclip, de ce nu? Sunt un tip de treabă în ceea ce privește viața de zi cu zi, dar când e vorba de societate și modul în care oamenii cred că lucrurile trebuiesc făcute într-un anumit fel…trebuie să „provoc” aceste reguli invizibile.

AOMG e casa unor povești de succes precum cea a lui Gray sau Loco, ce urmărești atunci când oferi un contract unui artist?

Aspectul general: muzica lor, despre ce vorbesc, cum se descurcă pe scenă, imaginea lor și cum sunt ei ca persoană. Pentru că vom fi împreună ca agenție și crew pentru o perioadă lungă, din punct de vedere al relațiilor dintre persoane trebuie să aibe sens. Pot să fie cei mai grozavi rapperi din lume, dacă sunt niște nesimțiți, nu vreau să lucrez cu ei, nu trebuie să fie parte din AOMG.

Ce dorești să oferi artiștilor, cu excepția unui mediu creativ, ceea ce alte agenții nu pot sau nu doresc?

Libertate! Vreau să fiu capabil să aduc la viață ceea ce ei au în mintea lor, contrar a ceea ce alte agenții fac, (ele) au o anumită viziune, un anumit drum, artiștii s-ar putea să nu fie capabili să facă ceea ce vor. Ei au show-uri și cântă, dar s-ar putea să se simtă mizerabil pentru că nu e viziunea pe care ei au avut-o. Vreau ca toți artiștii mei să aibe succes, chiar dacă ajung/sunt mai populari decât mine. Vreau ca, contractele lor să fie bune, vreau ca familiile lor să fie fericite, nu-i privesc ca pe niște persoane care produc bani pentru o companie, vorbim de o relație de prietenie.

Show-uri ca Show Me The Money creează aceeași dispută în fiecare an, distruge scena underground sau că hip hop-ul își pierde strălucirea-care e părerea ta?

Hip hop-ul devine mult prea saturat și muzica devine clisee pentru că există atât de mulți rapperi și show-uri, Coreea fiind o țară mică unde toată lumea e influențată de toată lumea. Cu siguranță mă motivează asta, să fiu într-o continuă evoluție pentru a nu fi captivat de această suprasaturație. Continui să arăt diferite fețe ale mele pentru ca oamenii să nu se „sature” de mine. Mă gândesc la viitor mult. Acum, hip hop-ul e un trend, peste câtiva ani poate altceva va fi în trend, ce o să se întâmple cu persoane ca mine? Nu vreau să fiu prezent doar câțiva ani și după să dispar, deci mă gândesc la moduri în care AOMG poate să fie prezentă mult timp, nu doar în Coreea, ci și global.

Gândind retrospectiv, ce ți-ai fi spus ție atunci când te-ai mutat înapoi în Seattle? 

Nu știu, asta e o întrebare grea. Nu regret nimic, lucrurile rele sau bune, pentru că totul m-a adus în situația de acum. Lucrul pe care l-aș schimba, când am avut 5 ani și mama mea m-a pus să iau lecții de pian..am urât asta. Îmi amintesc când i-am spus că vreau să renunț, și ea mi-a spus ” o să regreți asta când vei fi mare” și eu eram ” îți jur că nu o să regret” iar acum regret asta. Dacă aș fi cântat la pian tot timpul acesta…ar fi fost mult mai bine pentru mine ca artist acum.

Nu e prea târziu…

Am încercat să învăț acum câțiva ani, dar am fost foarte distrat. Cred că am ADHD, nu mă pot concentra.

Ești unul dintre cei care au avut un drum greu în industrie, câțiva artiști au admis că sănătatea lor mintală a avut de suferit. Ai simțit vreodată că ai ajuns în punctul acesta?

Nah, eu doar beau mult. Chiar și atunci când toată controversa MySpace a avut loc și am fost dat afară din agenție, am încercat să privesc totul ca pe un nou capitol din viața mea. Chiar dacă nu sunt un cântăreț în Coreea, viața mea nu e terminată. Știam că lucrurile vor fi grele, dar am rămas optimist, și după ce te întorci după o asemenea întâmplare, de ce să-ți mai fie frică? Nu sunt atașat de bani sau faimă, pot să trăiesc fără asta. Sunt foarte recunoscător că pot face ceea ce-mi doresc și pot oferi șanse altor artiști, asta e ceea ce mă face să continui.

Există acea latură a celebrității unde oamenii vor mereu ceva de la tine, ești precaut sau deranjat de asta? 

Oamenii vor să aibe un prieten care te cunoaște pentru a putea ajunge să te cunoască pe tine, oamenii vor să facă bani pe spinarea ta…de fapt, oameni ca G-Dragon sau Justin Bieber vor avea parte de asta de 20 de ori un nivel mai ridicat, deci nu mă pot plânge. Câteodată sunt (deranjat), ceva de genul „m-am săturat”, dar l-a urma urmei, tot ceea ce fac e decizia mea. Nu am pe cine da vina decât pe mine însumi. Sunt recunoscător pentru oportunitățile de care am avut parte, pot să „hrănesc” multe guri și îi mulțumesc lui Dumnezeu că sunt capabil să fac asta.

Faptul că știi asta, te ajută să rămâi cu picioarele pe pământ?

Evident. Și acum sunt cel mai mare critic al meu. Dacă cineva spune ” Jay, ești cel mai tare”, eu sunt ” Nah, nu e așa”. Dacă continui să te pui pe un piedestal și o să fi dat jos, nu o să ști ce să faci mai departe.

Ai recunoscut în trecut că preferi să folosești doar frânturi din viața ta atunci când vine vorba de versuri. Ai lansa un matetial care să conțină un procent de 100% versuri inspirate din viața ta?

Depinde. În momentul acesta, eu, ca artist, nu mă simt confortabil să mă expun 100%. Există nesiguranțe, îmi place să păstrez lucruri pentru mine, mă face să mă simt ca o persoană asta. Mai târziu, nu se știe niciodată, poate după 8-9 albume rămân fără lucruri despre care aș putea vorbi. Atunci, poate o să zic „hey, oameni, asta e viața mea”.

 

Cr. Articol aici