Protestul: Arma care le oferă sud-coreenilor şansa de a alege

31521474500_ebdd2621a2_k

Vă las un articol despre situaţia politică şi protestele din Coreea de Sud ce au avut loc acum doi ani, pe care l-am tradus tot pe atunci, dar nu am avut ocazia să îl public aici. Vă invit să aflaţi ceva nou prin această lectură!

Pe 10 martie, 2017, după un proces care a ţinut 92 de zile, Curtea Constituţională a Coreei de Sud a decis unanim să o pună sub acuzare şi să o demită pe fosta preşedintă Park Geun-hye, care e suspectată de conspirarea cu fiica unui lider de cult, Choi Sun-sil. Fosta preşedintă a fost acuzată de formarea acestor legături cu Choi fiind în guvern şi oferindu-i acces, care e ilegal, la documente confidenţiale, o putere significantă în luarea deciziilor, ajutând-o să exercite influenţa ei şi să stoarcă milioane de dolari din afacerile sud-coreene. Poporul a văzut aceste practici corupte ca pe nişte acţiuni ce au distrus Constituţia Coreeană şi procesele democratice pentru care s-a luptat atât de mult şi care au fost stabilite după Mişcarea Democratică din iunie, 1987.

Ca răspuns, coreenii au început să se adune regulat în Gwanghwamun Plaza din Seul, o locaţie deosebit de importantă din punct de vedere istoric. În trecut, aici populaţia îşi exprima oficial cerinţele şi preocupările regelui în timpul Dinastiei Joseon. Începând cu 29 octombrie, în fiecare sâmbătă, protestatarii s-au adunat pentru a cere înlăturarea fostei preşedinte, Park Geun-hye. Pe 9 decembrie, Adunarea Naţională a adoptat iniţiativa de a o pune sub acuzare pe preşedinta Park, iar pe 10 martie, protestatarii anti-Park au sărbătorit susţinerea acestei decizii de către instanţă.

Recentele proteste din Coreea de Sud diferă mult de acele care au avut loc în secolul XX, care adesea, erau haotice şi violente. Într-un interviu cu profesorul de la Harvard, Paul Chang, care a participat în unul dintre cele mai mari proteste împotriva lui Park pe 3 decembrie, a spus “ce a ieşit mai mult în evidenţă, în afară de incredibila dimensiune a protestelor, era faptul cât de paşnice au fost acestea.” Chang a văzut atâtea familii protestând împreună, incluzând copiii, până şi cei care se aflau în cărucioare. Nu era nici măcar un semn de vreo potenţială violenţă.

Chang a spus că unul dintre cel mai surprinzător fapt al acestor proteste a fost că nimeni nu a fost arestat, lucru care accentuează rolul important pe care l-a jucat poliţia. Forţele de ordine coreene nu doar au evitat aplicarea forţei, dar i-au şi lăsat pe protestatari să se adune în linişte. Acesta a fost unul dintre protestele coreene în care poliţia şi populaţia au cooperat. Chang a spus că poliţia chiar a ajutat protestatarii, având grijă ca mulţimea să fie în mişcare şi că unii chiar “se bucurau că protestatarii s-au adunat, făcând poze cu mulţimea pe fundal.”

Abilitatea de a organiza un protest de o astfel de dimensiune într-o manieră lipsită de violenţă poate fi atribuită istoriei Coreei şi experienţei sale în luptele pentru democraţie. Mişcarea din 19 aprilie, 1960, Revolta Democratică din Kwangju în 1980, Mişcarea Democratică din iunie, 1987 şi noul angajament al poliţiei faţă de procesele democratice a contribuit significant la crearea unui spaţiu pentru nişte proteste efective şi paşnice.

O profundă istorie a protestelor

Bazele mişcării eficiente anti-Park au fost puse de Mişcarea din 19 aprilie, 1960 în frunte cu grupuri de muncitori şi studenţi care au protestat împotriva alegerilor corupte. Rhee Syng-man, un erou de război, a fost ales ca fiind primul preşedinte al Coreei de Sud în 1948 de către Adunarea Naţională. După ce încearcarea sa de a introduce votul popular şi de a schimba sistemul electoral, astfel încât să rămână la putere a eşuat, Rhee a instaurat legea marţială şi a arestat politicienii care i s-au opus. Cu toţi disidenţii eliminaţi, amendamentul său constituţional a fost, eventual, adoptat şi Rhee a obţinut puterea pe un termen nelimitat.

Pe 15 martie, 1960, au avut loc proteste în Mansan împotriva lui Rhee, unde poliţia a deschis focul spre cetăţeni, fapt ce a dus la moartea unui licean, Kim Ju-yul. Guvernul a declarat că acesta a murit înecat, însă m-ai târziu, s-a descoperit că a murit din cauza unei grenade cu gaz lacrimogen. Aceste ştiri au şocat naţiunea, iar pe 19 aprilie, sute de studenţi au mărşăluit prin Seul spre Casa Albastră – reşedinţa şefului de stat – cerând demiterea lui Rhee. Poliţia a deschis din nou focul asupra protestatarilor, iar Rhee a proclamat legea marţială pentru a-i suprima. Pe 25 aprilie, studenţilor li s-au alăturat şi profesorii, iar când poliţia, depăşită numeric, a refuzat să atace, Rhee a fost forţat să-şi dea demisia pe 26 aprilie. Rhee, prin promisiunile sale false de a demisiona odată cu expirarea mandatului său, a dezlănţuit începutul schimbărilor democratice în Coreea de Sud. În încercările sale de a-şi păstra puterea, din neatenţie, a agitat inimile multor sud-coreeni şi i-a făcut să se lupte cu o intensitate sporită pentru procesele democratice pe care acesta încerca să le evită disperat.

În timp ce protestele din 1960 şi înlăturarea lui Rhee de la putere au fost primii paşi spre trecerea de la autocraţie spre democraţie, victoria nu a fost una de lungă durată. Park Chung-hee, tatăl recentului preşedinte arestat şi demis, Park Geun-hye, a răsturnat guvernul cu un coup d’état militar pe 16 mai, 1961. Regimul militar al lui Park Chung-hee din 1972 a declanşat Revolta Democratică din Kwangju în 1980. Într-un interviu cu HPR, profesorul de la Harvard, Carter Eckert, explică: „Revolta Democratică din Kwangju din 1980 şi mişcările pentru democraţie care au urmat au fost nişte acţiuni îndreptate spre întregul sistem politic ilegitim, sistemul autoritar Yusin pe care Park Chung-hee l-a ridicat.” Mulţi au văzut acest sistem de guvernare ca fiind ilegitim, din cauza bazei sale democratice slabe şi lipsa mecanismelor de control; în colegiul electoral al lui Park, membrii au fost aleşi de către el şi regimul său.

După ce Park a fost asasinat pe 26 octombrie, 1979, Chun Doo-Hwan, un alt general militar, a profitat de oportunitatea de a obţine putere. Pe 18 mai, studenţii coreeni, ce nu doreau să fie conduşi din nou de o altă dictatură militară autoritară, s-au adunat să protesteze la Universitatea Naţională Chonnam. După ce au fost suprimaţi şi bătuţi de către poliţişti, mai mulţi cetăţeni s-au alăturat, care, la rândul lor, au fost şi ei atacaţi. Când Chun a trimis forţe speciale în Kwangju, protestatarii au intrat prin efracţie în secţiile de poliţie pentru a se înarma şi a riposta. În timp ce forţele guvernamentale au fost reţinute, mai târziu, forţele militare ale lui Chun au trimis tancuri pentru a ataca oraşul, iar revolta a fost imediat înăbuşită. În timp ce protestatarii au eşuat încă o dată să aducă democraţia prin această revoltă, acest eveniment a inspirat sentimente pro-democratice în toată ţara, în memoria acelor câteva sute de oameni ce şi-au pierdut viaţa în Kwangju.

În 1987, regimul lui Chun a anunţat că îl susţine pe Roh Tae-woo ca fiind următorul preşedinte, fapt ce a declanşat Mişcarea Democratică din Iunie, o nouă încercare pentru organizarea alegerilor libere, după ce au suportat regimul autoritar al foştilor preşedinţi. Lee Han-yeol, unul dintre studenţii ce protestau la Universitatea Yonsei, a fost rănit grav după ce o grenadă cu gaz lacrimogen i-a sfărâmat craniul. Acesta a devenit faţa unor runde de proteste puternice ce au urmat. Pe 29 iunie, Roh a cedat insistenţelor populaţiei pentru democraţie. Primele alegeri democratice au avut loc în 1987, iar Roh a fost ales în mod ironic preşedinte din cauza separării voturilor în partidul de opoziţie. Chiar şi aşa, după aproape 30 de ani de proteste, poporul coreean a impus introducerea unor alegeri libere şi corecte.

Procesul lui Park Geun-hye: Lupta din secolul XXI pentru democraţie

Lupta pentru democraţie din ultimii 60 de ani e încă proaspătă în inimile coreenilor. Pentru mulţi, scandalul şi corupţia din jurul lui Park a fost văzută ca o încercare de a submina victoriile pentru care s-a luptat atât de mult. Procesul lui Park s-a bazat pe faptul dacă este aceasta sau nu calificată să reprezinte sentimentele populaţiei generale. Argumentul principal împotriva punerii sale sub acuzaţie a fost faptul că democraţia ţării era expusă riscului din cauza „aşa-numitei” opinie majoritară. Mulţi dintre susţinătorii lui Park spun că aceste acuzaţii sunt inventate de cei care încearcă să profite de situaţia politică fragilă şi că, de fapt, nu reprezintă exact sentimentele populaţiei. Susţinătorii lui Park au comparat procesul ei de acuzare cu cel al lui Isus şi Socrate, iar avocaţii ei au declarat că acesta a fost rezultatul unei justiţii mafiote.

Cu toate astea, profesorul Hans Schattle de la Universitatea Yonsei a spus într-un interviu cu HPR că până şi susţinătorilor lui Park le-a venit greu să-i justifice acţiunile şi au recurs la aducerea unor argumente patriotice – o simplă justificare pe care au folsit-o şi anteriorii lideri autoritari ai Coreei de Sud. În timp ce oamenii ce au fost la manifestaţiile anti-Park ţineau panouri pe care scria „박근혜 탄핵” (în traducere „puneţi-o sub acuzare pe Park Geun-hye”), cei de la manifestaţiile pro-Park ţineau flagurile sud-coreene. Schattle e de părerea că „În acest moment, susţinătorii lui Park nu pot găsi niciun fel de slogan care ar exprima virtuţile lui Park Geun-hye într-un mod convingător, aşa că, ei pur şi simplu flutură steagurile şi presupun că sud-coreenii patrioţi ar trebui să o susţină pe (fosta) Preşedintă.

Dezvăluirea legăturilor lui Park cu Choi i-au făcut foarte dubioşi pe sud-coreeni, care, după ce au obţinut aceste alegeri democratice, au avut încredere în sistemul democratic să aleagă un lider care va servi în interesele acestei ţări. Fiecare protest din ultima jumătate de secol a avut ca scop obţinerea unui sistem în care preşedintele ales va reprezenta cel mai bine interesele cetăţenilor acestei ţări – Revoluţia din Aprilie 1960 a fost declanşată ca răspuns a amendamentelor constante făcute de Rhee pentru a rămâne la conducerea ţării, Revolta Democratică din Kwangju din 1980 a confruntat sistemul politic ilegitim ridicat de Park Chung-hee, iar Mişcarea Democratică din Iunie a fost ultimul imbold spre obţinerea unor alegeri democratice.

În Coreea de Sud din zilele noastre,  protestatarii s-au adunat din nou pentru o altă mişcare democratică – de această dată, cu ajutorul Poliţiei Naţionale Coreene – pentru a confrunta acţiunile fostei Preşedinte Park. Pentru că nu voiau să regreseze în lupta lor cu democraţia, aceştia şi-au exprimat opinia cu succes într-un mod paşnic, în urma istoriei pe care o au cu protestele din trecut. „Din moment ce această ţară are un astfel de trecut, e de neconceput ca guvernul să facă apel la poliţie ca în trecut şi acum a rămas o susţinere foarte mică, dacă nu chiar inexistentă, în spectrul politic al Coreei de Sud pentru acest gen de acţiuni” a declarat Eckert. Mişcarea de pe 19 aprilie, Revolta Democratică din Kwangju şi Mişcarea Democratică din Iunie au contribuit la schimbarea din spectrul politic, iar în comparaţie cu protestele anterioare, primarul oraşului Seul, Park Won-soon, a cooperat cu Poliţia Naţională Coreeană pentru a le oferi un spaţiu protestatarilor unde să-şi exprime într-un mod paşnic ceea ce îi îngrijorează.

Pentru Park Won-soon şi mulţi alţi sud-coreeni, asemeni poliţiei şi protestatarilor, amintirile tragicelor evenimente de la protestele anterioare sunt încă proaspete şi ambele părţi vor să evite astfel de rezultate. Cetăţenii au dat dovadă de o puternică stăpânire de sine, în special, dacă luăm în considerare furia lor pentru demiterea preşedintelui, în mare parte, pentru devotamentul puternică faţă de „acele norme democratice paşnice care au fost câştigate într-un mod atât de greu pentru a produce nişte schimbări” a subliniat Eckert. Şi poliţia s-a schimbat, de la un accesoriu al conducătorului unei ţări pe care să-l folosească cum doreşte, la o putere care e dispusă să coopereze cu guvernul pentru a preveni protestele violente şi pentru a proteja procesele democratice.

sursă

2 gânduri despre „Protestul: Arma care le oferă sud-coreenilor şansa de a alege

Lasă un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s